Apostolul Toma, căruia pe nedrept îi adăugăm supranumele de ,,Necredinciosul”, este menționat pentru ultima oară în Evanghelie, prin scurta și luminoasa sa mărturie: „DOMNUL meu și DUMNEZEUL meu”
Până în momentul când Toma a rostit aceste cuvinte, nimeni dintre apostoli nu pronunțase, nu proclamase, nu recunoscuse pe Isus ca Dumnezeu.
Toma, mai mult ca oricare dintre apostoli, pentru a găsi răspunsul definitiv la îndoiala din viața sa, avea nevoie de lumina învierii, de Isus!
Văzând îndoiala de inima lui, Isus se arată, risipind ceața îndoielii!
Necredința proverbială a lui Toma a fost un eveniment real, nefericit, însă un eveniment care s-a transformat într-o adevărată sărbătoare, o sărbătoare a:
•PĂRTĂȘIEI
•PROCLAMĂRII
Doar Isus are puterea de a transforma:
-întristarea în bucurie
-falimentul în binecuvântare
-înfrângerea în biruință
Fiecare dintre noi putem trece prin încercarea îndoielii, ca cea din viața lui Toma, putem învăța, dacă vrem, câteva lecții:
1. Toma era IMPORTANT pentru Isus -a fost ales de Isus în urma rugăciunii.
2. ISUS i-a înțeles îndoiala și a venit s-o risipească.
3. Toma a fost un om INTEGRU, sincer.
-În Ioan 14 Domnul Isus afirmă: „știți unde mă duc” Toma răspunde simplu, sincer: „nu știu” …
Cu dragoste,
