Așteptarea a fost teribilă. Nu a fost ușor pentru ucenici. Marcu surprinde acest aspect în capitolul 16:1,2: A trecut o noapte întreagă, amară, fără somn, cu multe lacrimi… În timpul Sabatului nu se putea face nimic, pentru că era interzis de Lege.
Ce puteau să facă era doar să aștepte până ce a trecut. Dis de dimineață, pe când răsărea soarele, în jurul orei 6, femeile s-au dus la mormânt. Pe drum, un gând le preocupa mintea: “Cine ne va prăvăli piatra?”. Puterea lor nu era suficient de mare să poată rostogoli piatra de la intrarea în mormânt. Îngrijorarea lor cea mare a fost cauzată de această situație: piatra din fața mormântului. De atâtea ori și noi, asemenea femeilor, suntem preocupați de lucrurile stridente, care de fapt sunt lucruri neînsemnate. Privim la pietre, în timp ce munții problemelor sunt mutate de ISUS…
Femeile de atunci erau obișnuite cu ritualul morții, cu însăși moartea – eveniment real și iminent. După ce trupul Domnului Isus a fost îngropat, acest ritual a fost reluat: ele s-au pregătit pentru trupul mort, cunoșteau mormântul, știau drumul, și-au luat cele necesare pentru ungerea trupului. Ajungând la mormânt, așteptarea lor era ca după acea piatră mare să găsească trupul mort al Domnului Isus. Însă surpriză…
Acolo, în fața mormântului gol, femeile au fost PĂRTAȘE LA MESAJUL VIEȚII. Piatra era dată la o parte și un înger al Domnului le-a zis: „Nu vă înspăimântați! Căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici”. Această mărturie a adus speranță și viață: piatra fusese dată la o parte, Domnul Isus a înviat! Nu este o exagerare romantică sau religiosă: moartea fusese înfrântă! Femeile au fost chemate apoi să ducă mai departe acest mesaj al vieții: Hristos nu mai este aici… Hristos a înviat!
Ce s-a întâmplat acolo a fost o MINUNE DINCOLO DE ÎNCHIPUIREA OMULUI… Învierea lui Isus este pe departe cel mai neobișnuit eveniment din univers, asta chiar dacă Biblia vorbește și de alte învieri, însă nici una nu poate fi comparată cu învierea Mântuitorului. Nici chiar apropiații Domnului nu s-au așteptat la acest lucru: REACȚIA a fost SPAIMA, RĂSPUNSUL, FUGA (ucenicii fugind din Ierusalim la Emaus), iar REZULTATUL- RÂSUL ucenicilor.
Dragii mei, acum la sărbătoare, să nu mai privim la pietre, ci să privim dincolo de ele, la PUTEREA lui Dumnezeu de a ne scoate biruitori din încercări și de a ne face părtași la o viață de biruință.
Tuturor vă urăm și vă dorim binecuvântare și prosperitate, bucurie și putere. Hristos a înviat!
