În articolele trecute am vorbit despre gândul necurat si ochiul rãu. Așa cum am promis, azi om vorbi despre „limba rea”. Cred cã este animalul cel mai periculos și otrãvitor. E periculos și pentru cel ce îl deține și pentru cel cu care intrã în contact. În Romani 3:13- 14 ni se spune despre unii care au gâtlejul ca un mormânt deschis, care se folosesc de limbile lor ca sã înșele și sub buze au venin de aspidã.
Iacov ne spune despre limbã cã este plinã de otravã de moarte. Este un foc care aprinde roata vieții. Toate soiurile de animale se pot îmblânzi, dar limba nu reușește niciun om s-o îmblânzeascã. Pe bunã dreptate, ne întrebãm dacã poate ieși din aceeași vânã a izvorului și apã dulce, și apã amarã. Cu siguranțã cã nu !
Izvorul întotdeauna indicã viața. E curat și limpede. Problema este cã, pe parcurs, dã peste bãltoaca pãcatului. Rezultatul- apã amarã și otrãvitã.
Atunci când clevetesc, când bârfesc și vorbesc de rãu pe fratele meu, izvorul curat e amestecat cu mocirla pãcatului, rãspândind otravã și moarte. Sunt unii mereu gata de ceartã, nu știu sã fie cumpãtați. E deajuns o singurã vorbã, privire, gest, pentru a declanșa
veninul de aspidã. Dumnezeu sã ne fereascã! În 1Petru 2 : 1 suntem îndemnați sã lepãdãm
orice rãutate, vicleșug, prefãcãtorie, pizmã și clevetire.
A lepãda înseamnã a arunca, a te debarasa. „Cine iubește viața și vrea sã vadã zile bune sã-și înfrâneze limba de la rãu și buzele de la cuvinte înșelãtoare”. „Dacã nu greșește cineva în vorbire este un om desãvârșit și poate sã-și ținã în frâu tot trupul”. Sunt citate din Sfânta Scripturã.Totuși, peste toate, în ceea ce privește limba rea, cel mai mare rol îl au nivelul de
culturã și educația. Lipsa culturii și a educației dã naștere neputinței arogante. Adicã, nu pot sã ofer ceva bun și atunci mã grãbesc sã critic subtil, virulent, ironic, satiric, inteligent sau neinteligent.
Domnul sã ne dea puterea sã spunem NU !
